Calatorii mai mult sau mai putin imaginare

Am rasfoit forumul cautand un loc unde sa se potriveasca povestirea ce am s-o incep. Despre Paris, evident. Nu prea am chef sa scriu decat pe scurt, inca ma bantuie oboseala de atunci, intai si intai asta imi vine in minte. Dupa ce am vazut cum ati aranjat subiectele, am ales sa deschid un topic la Pasiuni pentru ca ceea ce fac si scriu, le fac cu pasiune. Am ales titlul asa, ca sa ma asigur ca voi putea veni aici cu orice subiect care imi trece prin cap, ca sa nu ramific prea mult forumul. Sper ca acest topic apare la Pasiuni. Daca organizatorii considera potrivit orice modificare, ii rog sa o faca!   

Pe scurt, deci. Cand voi simti nevoia sa mai adaug ceva, o voi face. Chiar va rog, daca va face placere, sa veniti cu intrebari, mi-ar fi mult mai usor sa depan amintiri, sa trec peste socul oboselii care partial imi ascunde amintirea celor vazute, auzite etc.

***

Socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea din targ. Targul Parisului...

Prietenii locuiau in Arpajon, la o ora jumatate de mers cu metroul si RER-ul, tot un fel de metrou, dar care iesea ca un tren inafara Parisului. Asa ca pierdeam mult timp pe drum. Am vizitat Notre-Dame, Sacre-Coeur, Luvrul, musee D'Orsay, muzeul Beaubourg (centrul Pompidou), muzeul Carnavalet, expozitia Salvador Dali, muzeul Brancusi, am fost cu vaporasul ca sa ne menajam picioarele, dar spre disperarea sotului meu care a fost cu ideea, am mers km intregi pana la debarcader. Am impresia ca gazda nu prea stia ce-i aia distanta mare. E de profesie scriitor, nu are afinitate cu stiintele exacte.   
Muzeul Victor Hugo a fost vizitat numai de sot si prieten. Eu zaceam pe o banca, din cauza oboselii.
Am mancat de doua ori in cartierul latin si o data am baut si o cafea acolo.
Am vazut Parisul by night in dimineata plecarii. La 4.02 am plecat din Arpajon, iar la 5.35 am luat autobuzul spre aeroportul din Beauvais. Atunci am vazut arcul de triumf si Champs Elysees.
In Eiffel nu ne-am urcat ca era coada prea lunga, dar am facut poze in apropiere, eu imbratisand un copac. Pozele trebuie prelucrate, asa ca mai dureaza pana le expun aici sau pe facebook.
  

Eu abia astept sa vad si pozele cu comentarii si descrieri in cuvinte, la fiecare in parte.   
Parerea mea e ca ai nimerit foarte bine topicul.   

Zara asteptam cu nerabdare pozele si explicatiile la fiecare din ele.
Asa cum spune si Donna, ai deschis topicul exact in sectiunea potrivita, iat titlul e unul care indeamna la visare.

Vrem poze si impresii, cat mai multe !  

ABBA a scris:Vrem poze si impresii, cat mai multe !  

Cred ca mie mi-e greu sa spun exact ce simt. Probabil ca cei din zodia racului au tendinta sa pastreze pentru ei ce simt... Si ce e mai rau e ca ascund asa de adanc, ca atunci cand chiar vor sa spuna ce simt nu stiu exact... Totul e ascuns sub straturi si straturi de complicatii psihologice. Vestea buna e ca stiu ca am nevoie sa exprim ceea ce simt, sa dau deoparte cat mai multe straturi, macar...   Aici ma simt bine si va fi si un exercitiu de exprimare. Exprimarea asta oscileaza intre forta bruta care sa lase sa erupa din adanc tot ce e, ca sa fiu asa cum sunt, si dorinta de a aranja totul poetic, alta insusire a racului. Am cateva poze "bune de tipar", asa ca vin in cateva minute cu primele.

A fost prima noastra calatorie cu avionul, a mea si a sotului. Cu Wizzair, bilete luate din ianuarie. Am fost amandoi incantati de experienta decolarii pe care am repeta-o la infinit. La dus sotul meu a stat la geam. Eram si putin ingrijorata sa nu am rau de inaltime, dar de fapt bucuria zborului cu avionul m-a facut sa nu iau in considerare raul de inaltime si bine am facut. N-am avut rau de inaltime, doar urechile nu prea au facut fata la dus si a doua seara dupa zbor inca ma durea urechea dreapta din cand in cand. La intors am stat eu la geam si am cascat foarte des pe parcursul ascensiunii si am inghitit mereu ca sa echilibrez presiunea. N-am mai avut absolut nicio problema. La dus statusem cu gura deschisa, dar se pare ca nu a fost suficient.

Anume fac hublourile mici la avion, ca sa reduca senzatia de rau de inaltime. Tatal meu avusese rau de inaltime cu telefericul si se gandea ca nu ar putea zbura cu avionul. Uite ca s-a inselat!

La dus am avut ceata si nor mai tot timpul. Am vazut pamantul cat ne-am ridicat din cand in cand, apoi nimic pana in Paris. Acolo pamantul ni s-a aratat si mai tarziu, cu cateva secunde inainte de aterizare. In primele trei zile am avut vreme insorita, apoi luni a plouat dimineata pana sa plecam in oras, marti a plouat pe ici pe colo putin, iar miercuri am asteptat la Beaubourg pana s-a mai potolit ploaia, apoi am mers repede la muzeul Brancusi prin ploaie. Eu aveam umbrela, sotul meu si-a pus gluga, prietenul nostru a mers pe langa cladire. Apoi joi a fost vreme buna.

Ce-mi place cum povestesti!   

Vineri seara am fost prin Arpajon, oraselul unde locuiau prietenii nostri. Vin mai tarziu cu poze, ca sa le adun pe toate la un loc. Nu Arpajonul il asteptati voi...   Arpajon e la 30 de km de Paris in linie dreapta si pe sosea 38 km, dupa cum imi spune acum google. Sambata si duminica au fost programate catedrala Notre Dame, Sacre Coeur, turnul Eiffel si muzeul Carnavalet. Ce a iesit de aici... o sa vedeti!   

Mai intai Notre Dame. Am fost extrem de bucuroasa cand pentru Notre Dame am coborat din metrou in cartierul Latin. Credeam ca e undeva mai la margine si poate nu il vom vizita, nefiind un obiectiv cautat de sot si prieten. Dar merita pentru mancarea mai accesibila!   Sau ce impresie deosebita a fost cand mergand cu metroul spre domiciliul provizoriu in prima zi, am iesit pentru putin la suprafata cu metroul si am vazut turnul Eiffel! Nu ma asteptam...   

Hmm, adevarul e ca e mult de spus si amintirile ma coplesesc mental, fiind multe de spus.   

Cel mai mult am fost impresionata la catedrala Notre Dame de inaltimea ametitoare care te copleseste, simtita dinauntru cladirii, ca de pe dinafara hai sa zic ca aveam idee... Simteam ca ma absoarbe aceasta inaltime... In fotografia realizata de sotul meu, ca si celelalte de pana acum, imi place cum a prins miscarea. Celelalte poze nu au iesit de calitate din cauza luminii slabe. Am vrut sa imortalizam niste sculpturi realizate in zona altarului, de exemplu, sculpturi de mici dimensiuni. Dupa ce sotul a mai analizat optiunile aparatului, am revenit dupa cateva zile, dar era liturghie si accesul langa altar era interzis. El si-a luat un aparat nu prea scump, de maxim 500 lei, dar care ii permite sa seteze toate variabilele manual. Eu am avut unul de vreo 300, luat de vreo 2-3 ani. Aparatul Nikon, fiind mai mare, dar nu foarte mare, l-am lasat acasa in Romania.

Donna a scris:Ce-mi place cum povestesti!   

... la gura sobei...
Ma bucur!

Am mai admirat catedrala pe laterala si din parculetul din spate, apoi ne-am asezat voiniceste la drum. Pentru ultima oara, caci dupa oboseala ce a urmat, toate drumurile au devenit o lupta cu noi insine. Ideea sa mergem pe jos a fost ea buna, ca am simtit Parisul, dar oboseala si-a spus cuvantul si ultimii zeci de metri au fost facuti cu multa vointa. Sotul meu a avut proasta inspiratie sa poarte pantofii mai buni sambata si duminica. Abia de luni a trecut la pantofii comozi si n-a mai avut probleme. Eu insa, dupa ce am apelat duminica la balerini, de luni am trecut la slapi. De unde sa stiu ca Parisul trebuie facut in tenisi, daca vrei sa prinzi doua obiective turistice in fiecare zi. Iar metroul ne-a pacalit duminica dimineata, lasandu-ne la doua statii de Eifffel. Am combinat incaltamintea in functie de picioare...

Si iata ca in fata ochilor am vazut multimea care urca la Sacre Coeur...

Lumea era asezata pe iarba din fata catedralei. Abia am asteptat sa ne gasim un locsor si sa fac ce imi doream cel mai mult. Sa iau contact cu natura in modul cel mai intim, ca cine stie cand mai am ocazia. Pe banca in stanga mea stateau ei, iar in dreapta mea nu stiu cine era.
Aici am si mancat sandvisurile luate cu noi de acasa.

zaraza26 a scris:Cred ca mie mi-e greu sa spun exact ce simt. Probabil ca cei din zodia racului au tendinta sa pastreze pentru ei ce simt... Si ce e mai rau ;)e ca ascund asa de adanc, ca atunci cand chiar vor sa spuna ce simt nu stiu exact... Totul e ascuns sub straturi si straturi de complicatii psihologice. Vestea buna e ca stiu ca am nevoie sa exprim ceea ce simt, sa dau deoparte cat mai multe straturi, macar...   Aici ma simt bine si va fi si un exercitiu de exprimare. Exprimarea asta oscileaza intre forta bruta care sa lase sa erupa din adanc tot ce e, ca sa fiu asa cum sunt, si dorinta de a aranja totul poetic, alta insusire a racului. Am cateva poze "bune de tipar", asa ca vin in cateva minute cu primele.

Ma recunosc si eu in descrierea ta.   

Si cum stateam eu acolo, mai ferindu-ma de soare, mai privind in jur, am vazut o doamna... intr-un copac!   

Aici e un parc in apropierea turnului Eiffel. Obosita cum eram, am ramas pe banca pana s-au dus barbatii sa vada care e situatia la turnul Eiffel. In timpul asta am mancat un mar. La Sacre Coeur pe pajiste ma schimbasem in balerini si acum am facut aceeasi miscare, renuntand la pantofi. In mod normal mi-ar fi incomod sa merg prin oras in balerini, e ca si cum as merge in slapi. Iar acasa nu pot sa ma duc in slapi nici pana la vecini, ca simt ca ma dor picioarele. Dar orice schimbare era binevenita acum.

Urmeaza o pauza. Atatea poze am prelucrat in prima etapa. Probabil mai vin azi cu o tura de poze.

Zara, te urmaresc cu mare placere!

E bine ca povestesti acum, cat sunt inca impresiile si amintirile proaspete.
Vor ramane aici, poate ar fi bine sa le si printezi sa iti ramana scrise.

Eu nu am facut-o atunci cand am fost, si acum urmarindu-te imi dau seama ca nu imi mai amintesc multe lucruri. Asa, pe ici pe colo amintiri, prea putine. Au trecut ceva ani...
Si poze am facut multe multe... nici nu mai stiu pe unde le am salvate, or fi pe undeva, cineva dupa mine le-o mai gasi, daca i-or trebui cuiva.

Spune mai departe, imi place!

FRANZ a scris:

zaraza26 a scris:Cred ca mie mi-e greu sa spun exact ce simt. Probabil ca cei din zodia racului au tendinta sa pastreze pentru ei ce simt... Si ce e mai rau ;)e ca ascund asa de adanc, ca atunci cand chiar vor sa spuna ce simt nu stiu exact... Totul e ascuns sub straturi si straturi de complicatii psihologice. Vestea buna e ca stiu ca am nevoie sa exprim ceea ce simt, sa dau deoparte cat mai multe straturi, macar...   Aici ma simt bine si va fi si un exercitiu de exprimare. Exprimarea asta oscileaza intre forta bruta care sa lase sa erupa din adanc tot ce e, ca sa fiu asa cum sunt, si dorinta de a aranja totul poetic, alta insusire a racului. Am cateva poze "bune de tipar", asa ca vin in cateva minute cu primele.

Ma recunosc si eu in descrierea ta.   

  

narcisa a scris:Zara, te urmaresc cu mare placere!

E bine ca povestesti acum, cat sunt inca impresiile si amintirile proaspete.
Vor ramane aici, poate ar fi bine sa le si printezi sa iti ramana scrise.

Eu nu am facut-o atunci cand am fost, si acum urmarindu-te imi dau seama ca nu imi mai amintesc multe lucruri. Asa, pe ici pe colo amintiri, prea putine. Au trecut ceva ani...
Si poze am facut multe multe... nici nu mai stiu pe unde le am salvate, or fi pe undeva, cineva dupa mine le-o mai gasi, daca i-or trebui cuiva.

Spune mai departe, imi place!

Toate la timpul potrivit!   

narcisa a scris:Zara, te urmaresc cu mare placere!

E bine ca povestesti acum, cat sunt inca impresiile si amintirile proaspete.
Vor ramane aici, poate ar fi bine sa le si printezi sa iti ramana scrise.

Eu nu am facut-o atunci cand am fost, si acum urmarindu-te imi dau seama ca nu imi mai amintesc multe lucruri. Asa, pe ici pe colo amintiri, prea putine. Au trecut ceva ani...
Si poze am facut multe multe... nici nu mai stiu pe unde le am salvate, or fi pe undeva, cineva dupa mine le-o mai gasi, daca i-or trebui cuiva.

Spune mai departe, imi place!

Nu e chiar asa important sa printez, dar textele astea le copiez si le trimit si la fiica mea. Experienta cu avionul am sa i-o detaliez, ca e curioasa! Si tot copiind o sa le retin. Pe facebook o sa fac alta selectie, punand accentul pe pozele non-conformiste din muzee. Asa ca la un moment dat mai trebuie sa uiti, ca sa faci loc noutatilor.

Uf, am sarit peste cateva poze, din cauza ca am folosit doua aparate.
Revenim la Sacre Coeur. In imagine se vede in dreapta un stalp de felinar si un tanar negru agatat in laterala cu o minge. A facut o multime de giumbuslucuri dupa care s-a urcat sus pe stalp si acolo intr-un numar demn de cel mai bun circ, a jonglat cu mingea. Sotul a fost incantat si i-am dus o moneda de 2 euro. Unii dadeau mana cu el. Eu n-am avut curajul asta. Aveam senzatia ca o sa ma traga sus langa el si cu raul meu de inaltime asta imi dadea fiori. Am pus moneda in palarie sau ce avea acolo si m-am retras rapid.

Ziua de sambata s-a incheiat cu vizita la expozitia Salvator Dali, neprogramata atunci. Nu mai stiu cand era programata. Eiffel a fost a doua zi, duminica. Prietenul nostru are poze la timpul care curge, ceasurile deformate caracteristice lui Dali, poze facute de catre sotul meu. Atunci am inceput sa caut si eu ceva unde sa-mi placa sa mi se faca o poza. As putea intitula poza "bilete de papagal din sertarul lui Dali". Sertarele, alt motiv des intalnit la Dali. Biletul de papagal e chiar actul meu de identitate.   

Turnul Eiffel. N-am urcat in el, erau patru cozi luuuungi, care se deplasau prea incet. L-am lasat pe alta data, care nu a mai venit. Am vazut orasul de sus si de la Sacre Coeur, si din centrul Pompidou, muzeul Beaubourg.

Mai mult decat o vedere de sus a Parisului, m-a incantat sa imbratisez un copac din spatiile verzi foarte aproape de turn. Asta e turnul meu Eiffel...   Statusem pe iarba mai intai, dar cu putin inainte de plecare mi-am zis sa imi schimb pozitia si sa incerc sa stau acolo, unde imi recomandase sotul prima data. (parca...)