Panseurile neuronului Licurici

La rugamintea insistenta a lui Licurici, va fac cunostinta cu el. E un neuron care nu vrea sa deranjeze, dar il mananca teribil limba cateodata. Asa am descoperit ca are limba... Uneori rade singur si il intreb ce a patit. Atunci imi povesteste de ce s-a amuzat si imi destainuie ca tare mult ar vrea sa se distreze si cu alti neuroni aflati la maaare departare. Cantecul lui favorit este acesta:

Adesea il apuca atunci cand sunt, cica, atenta in bucatarie. Deodata Licurici aude ceva la radio si incepe sa rada de nu mai imi aud gandurile! Ca de exemplu intr-o zi a scris o sceneta pornind de la ce a auzit la radio.

"-Politia!!! Va rog sa va opriti! Nu mai miscati! Lasati bagajele jos!!!
-Le lasam, dom'le politist, le lasam...   
-Furati, hai? V-am prins, bai, incepatorilor! Prosti mai sunteti!!!   
-Ce, dom'le politist???!!! Plecam in concediu!!!   
-Ce concediu, mai, pe mine credeti ca ma pacaliti??? Hai, in duba cu voi!!!
-Avem actele, dom'politist, uite, locuim aici in casa de unde am iesit!!!
-Ce acte, mai, ce acte, v-ati modernizat metodele? Ia, strada Pitpalacului... nr.28... da... Vasilescu Pantagruel,... da. Las'ca sun la sectie sa imi confirme! Alo, Raducule, ia vezi tu cine locuieste pe str. Pitpalacului la nr.28! Da? Familia Vasilescu? Ce, e diriginta fiului tau? Si? Pleaca in concediu si nu mai tine meditatiile? Aha! Da, bun...
-Bine, mai, dar ce v-a apucat sa plecati in miez de noapte, n-aveti masina sa plecati cand vreti? Chiar la ora asta?? E ora 3, ce Dumnezeu??!
-Dom'politist, am ascultat sfaturile Politiei Romane. Cand plecam in concediu sa scoatem bagajele pe furis, sa nu afle hotii ca lasam casa goala cand plecam in concediu!"

Buletin meteo

"Temperatura pleaca de la 20 de grade si ajunge... in Brasov."

Amuzant Licuriciul!

Intr-o emisiune de la radio dedicata epocii comuniste, serioasa dealtfel, am auzit sfarsitul unui banc. Restul era usor de ghicit, asa ca l-am refacut... adica Licurici l-a refacut.

Interviu
reporter: -Desi spuneti ca din cauza comunismului ati pierdut si pamantul, si averea, rudele v-au fost inchise, copiii au mancat salam cu soia si nu aveati suficient ulei, zahar pe vremea rationalizarii lor, tot sustineti ca a fost bine atunci. De ce???
cutarescu ion: -Pentru ca aveam 30 de ani mai putin, de aia!

ABBA a scris: Amuzant Licuriciul!

Interesant cum ceva "de-al nostru", prin iluzia separarii, devine ceva dragut. Si corpul poate fi "separat" de noi. E "costumul nostru de cosmonaut" pe pamant si nu numai.

Interesante trairile lui Licurici.
Le voi urmari cu atentie.

Haios si intelept, licuriciul tau, Zaraza!   

As vrea sa spun ca zilele trecute Licurici n-a mai zis nimic, dar de fapt n-a avut loc de ceilalti. De cateva zile Licurici insa vrea sa mearga intr-o excursie. Dar nu oricare!... O reclama de la radio l-a convins ca poate ajunge relativ ieftin si usor pe... Luna. Reclama spune ca in urma unui concurs, parca, se poate castiga o excursie pe luna la Paris. Bietul meu Licurici viseaza cate-n luna si in stele!   

O excursie pe luna la Paris? Vreau si eu!!!

Si Licurici
E interesat de pisici.
Rasfoind documente virtuale, am dat peste o cugetare in stil Licurici, veche de cel putin 7 ani, maximum 8.

"Mitul s-a scuturat cind eram cu gura deschisa.
-Nu te scutura cind am gura cascata, l-am informat pe nestiutor!
-Esti o cascata! Mi-a replicat el tifnos.
Si asa mi-a inchis gura."

Pe vremea aia scriam cu î. Facusem un joc de cuvinte, intituland chiar documentul care incepea cu "butada" asta - Mitul mitului. Astfel, se putea citi si mitul mâţului, si mâţul mitului, si mâţul mâţului.

Am zis eu ca-mi place sa te ghicesc...

E amuzant ce mi se intampla cateodata. Bat la taste si uneori apare o litera unde nu trebuie. Cand imi aluneca degetul... e de inteles. Cand bat pluralul in loc de singular sau invers, e de inteles. Cand nu-mi aluneca degetul, dar bat o litera de aiurea si nu iese nimic inteligibil... trec mai departe. Dar cand bat o litera din alt loc de pe tastatura si iese un cuvant nou, stau si ma intreb ce vrea sa zica... Licurici!
De exemplu alaltaieri scriam despre "morman de zapada" si am batut un t. mormant. Pai de unde pana unde??! Si cum era vorba ca m-as fi aruncat in mormanul de zapada, poate... Licuriciului i s-a dus gandul la un mormant de zapada, sa ma bag in zapada cu totul...
Ieri scriam pe aici cuvantul "spiritele" si am batut "spiritul". Nici n-am apucat sa bat ultimul e. Stateam si ma uitam la ce mi-o iesit... Era sa raspund: "Sunt aiiici!" Eu cand scriu ma uit pe monitor, pe tastatura n-am nevoie, daca nu scriu cu diacritice. Atunci mai trebuie sa arunc ochii si pe tastatura.

De cateva zile ma relaxeaza ca atunci cand ma bag in pat sa fac jocuri de litere. O chestie care o faceam si altadata, cand aveam chef...

barza breaza buburuza
baza briza ruja buza

(inchideti ochii si repetati. sau spuneti repede-repede)

bazin bezea fistic mastic
mizilic mazilit baron mason
(idem)

Am numai un neuron
Si pe el doar un buton.
Sa-l apas mi-e teama foarte
Ca incepe a se zbate.

Adevarul e ca neuronul meu vrea sa scrie poezii sau texte lirice... L-a apucat asa de vreo doua saptamani si problema e ca nu are timp. Il pun sa faca tabele, sa descurce incurcatele ite ale problemelor de serviciu si cate si mai cate! Ca sa-i fac pe plac, i-am zis ca poate sa scrie aici ce vrea!

A ales parodia.

Dar deschideti poarta... frigul ma apasa
Si de ciuda fac iar cate-o grimasa.

Dar deschideti poarta... nucii ma-nconjor!
Vantul nu mai sufla, cand am ventilator.

Neuronul Licurici a scris zilele trecute un banc. Hai să vedem ce i-a mai trăsnit prin cap...

Ion și Gheorghe discută politică.
- Tu știi, măi Ioane, care e problema a mai mare, di tăt mare, în lumea aiasta?
- Care, măi Gheorghe?
- Păi să vezi, că nu e covidu' ăsta, cum zâce lumea... nuuuu... N-avem nicio treabă cu el, el vine șî să duce. Nu e nici cârpa asta, de-i zâc unii mască. O pui, o iei, nu ne pasă de ea. Amu' o vinit șî cu injăcțiile iestea, dar nu ne interesează. Io nu-s alergic. Știi unde-i problema? Atunci când o vinit cu injăcțiile, ne-or zîs că le țîn la răcoare. Da' răcoare bini, nu așe! Răcoare de să steie unii la așe răcoare! Tumna cumu-i de răcoare colo unde se fac ghețarii ăia cât Everestul. No, fii atent! Ca să țâe așe răcoare, au făcut aiștia un lanț de frig. No, amu-i amu'! Lanțul ăsta de frig ne cășunează nouă tot răul, că ne strânge de grumaz!!!

Mi-a spus că a scris bancul când și l-a amintit pe ăsta. Seamănă bine, nu?

"Ion și Gheorghe, în tren:
-Tu știi, măi Ioane, de ce ne hurducă trenul ista?
-Stai că-ți explic: Trenu` ista are la început o locomotivă, merje lin, fain de tăt. N-avem nici o treabă cu ea. Apoi vine vagonul cu poșta, dară nu ne pasă de el. Vagonu` nost` are două osii, una în față și una în spate pe care stăm noi. Osia are două roți, una în stânga, care nu ne interesază și apoi vine roata noastră. Roata aiasta are aria PiR pătrat. Cu Pi și cu R nu avem treabă, pe noi pătratul cela ne hurducă..."

Zilele trecute, Licurici a avut o revelație!

Nici pentru, nici contra război!

Afirm eliberarea oamenilor de conducători! Secole și milenii de-a rândul, conducătorii n-au făcut decât să-și consolideze pozițiile, să devină din lacomi în mai lacomi, să își ascundă mai abil intențiile egoiste, orgoliile, ambițiile. Sunteți un model de cum n-ar trebui să ajungă un om! Nu mai avem nevoie de voi! Ne-am lămurit că nu urmăriți decât înrobirea omului simplu, ca să vă servească interesele meschine! Nu acesta este Homo Sapiens! Nu ne reprezentați! Vă mulțumim pentru contribuția la dezvăluirea tuturor aspectelor umane, dar este de ajuns!

Am ajuns să trăim după preceptele voastre egoiste! Am ajuns să nu ne pese de natură, de faptul că îi facem rău, și astfel ne facem nouă rău! Nu vrem să plecăm pe alte planete, dacă nu suntem în stare să avem grijă de a noastră! Nu vrem să ne autodistrugem, știm că putem crea o societate mai bună, dacă lăsăm deoparte toată educația nocivă pe care ați cultivat-o cu premeditare în așa-zisele centre de educație, numite școli! Școli în care copiilor li se taie avântul creator, dacă nu sunt ei suficient de puternici, suflete care vin să ne demonstreze că omul e mai mult decât vreți voi să credem despre noi! Școli în care copiii sunt învățați să fie docili, supuși, căci îi creșteți ca viitori sclavi, luându-le libertatea înainte să știe ce e libertatea. Chiar și părinții au ajuns să își crească astfel copiii, în speranța că se vor acomoda în această societate și le va fi bine! Dar asta se întoarce împotriva noastră, copiii crescând neștiind ce e binele și răul, amestecându-le într-un mod periculos.

Noi, oamenii simpli, ne afirmăm puterea de a ne purta singuri de grijă, fără băncile voastre, fără această pătură socială care s-a depărtat de natură și visează roboți cât mai mulți. În ceasul al unsprezecelea, ne afirmăm voința de a ne lua viața în propriile mâini și de a scutura societatea de tot ce îi face rău!

Așa să ne ajute Dumnezeu! Acel Dumnezeu care ne unește pe toți într-o singură conștiință și iubire, independent de toate bisericile pe care le-ați încurajat, spre a dezbina și mai mult oamenii!

Uneori am impresia că neuronul Licurici trimite la somn ceilalți neuroni și vorbește de unul singur. Așa cum s-o fi întâmplat și când am recepționat următoarele dialoguri imaginate de el.

- Ieri a fost sfântul mucenic Talaleu. (pentru curioși, e în 20 mai)
- Și ce i-a trebuit?

***

- Unde e flaconul de oțet?
- În week-end.