Călător prin lumea asta

Deschid această pagină pentru a găzdui cam tot ce îmi trece prin minte.

Muzica folk este una din pasiunile mele. Pe 1 noiembrie 2019, Andrei Păunescu a adunat la Sala Palatului un număr de interpreți pentru a susține spectacolul Cenaclul Flacăra Simfonic.

Vezi ca mut subiectul la Pasiuni.

Culmea e ca nu gasesc "sculele" de administrare / moderare ale forumului.
Abba, ma ajuti ?

Las-o pe Abba, ca are treaba. Bine ca ma ai pe mine. L-am mutat eu, ca din Olimp vad tot ce misca.

Multumiri si o cupa de nectar dulce in sanatatea luminatiei tale !

Vorbesti cu prietenul imaginar ?

Vorbesc cu mine insumi... in scris.

FRANZ a scris:Vezi ca mut subiectul la Pasiuni.

Am vazut de cum am deschis forumul! Multumesc, chiar mă simt mai confortabil aici!

FRANZ a scris:Vorbesc cu mine insumi... in scris.

FRANZ a scris:Culmea e ca nu gasesc "sculele" de administrare / moderare ale forumului.  
Abba, ma ajuti ?

Pe mine sa nu ma intrebi de tehnica!

Cand soarele, ceața și zapada isi dau mâna!

Superb !

Da, frumosi copacii acoperiti de zapada. Dar as mai fi taiat din cerul ala. Sa se vada mai bine copacii.

Nope.E bine compusa.

Orion a scris:Da, frumosi copacii acoperiti de zapada. Dar as mai fi taiat din cerul ala. Sa se vada mai bine copacii.

Acolo in "cerul" ala e smecheria frumusetii. Intr-o parte se vede mai albastru... De fapt e ceață peste tot in spatele copacilor si nu se vede ca e un deal molcom. Soarele bate pe copaci, dar lumina lui se opreste in ceața aia. Interesant... Daca nu vedeam cu ochii mei, nu stiam cum au obtinut altii imagini asemanatoare.

Orion a scris:Da, frumosi copacii acoperiti de zapada. Dar as mai fi taiat din cerul ala. Sa se vada mai bine copacii.

Pe copaci era numai promoroaca.

Ploaia dimineții

https://i.servimg.com/u/f87/13/11/37/82/ploaia10.jpg

Ceață pe valea Someșului

In ambele poze, imensitatea cerului accenteaza starea surprinsa in poza. Felicitari!

Wolf a scris:In ambele poze, imensitatea cerului accenteaza starea surprinsa in poza. Felicitari!

Multumesc! Stiu ceva despre cum trebuie compuse imaginile ca sa fie estetice, dar de la o vreme aleg sa fac poza asa cum imi cade mie bine. De exemplu am facut in ultima vreme si poze cu axa de simetrie pe mijloc, desi nu e recomandat.

Punerea subiectului pe axa de simetrie este riscanta, dar uneori poate scoate in evidente unele lucruri.
Foarte important este ca imaginea sa fie incadrata intre doua limite, sa se sprijine pe ceva. De acea sunt de un deosebit efect cele doua adapostruri (tribune?) din prima poza si copacii din a doua. Foarte bine plasat in imagine drumul!
Succes!

Multumesc! Sunt ceva adaposturi. Pe una scrie Oaspeti. Tribune s-au pus acum vreo trei ani, pe partea opusa adaposturilor.

Am avut un vis azi după-masă... Mi s-a părut ciudat visul ăsta și m-am mai gândit la el o vreme, apoi l-am făcut uitat. Acum însă de un sfert de oră mă gândesc iar la el și mi se pare teribil de actual... ba chiar conține un mesaj. Al inconștienței și conștientizării... bun, să povestim atunci!
Se făcea că era cam ca într-o sală de clasă, dar nu vedeam și nu mă interesa nimic ce era dimprejur. Îmi vedeam de foaia mea de hârtie sau de caietul meu, nu știu ce era acolo. Eu scriam, iar când nu eram atentă la caiet/foaie, un coleg pentru care nutream o simpatie ceva mai mare, îmi mai adăuga ceva acolo și îl auzeam cum îmi șoptea - lasă să vadă că ai scris și asta... îi faci impresie bună. A doua sau a treia oară am băgat de seamă că ce scria el nu prea avea legătură cu restul sau nici ce scriam eu nu avea legătură cu ce era mai sus... Straniu! Am mai avut vise în legătură cu clasa, cu colegi, dar așa nu. La un moment dat o voce pe un ton mai ridicat îmi atrage atenția. Cineva aflat în picioare ne spune că... probabil că ar trebui să încheiem lucrarea. Eu realizez că sunt la o oră de clasă, că habar n-aveam de vreo lucrare de control. Sau extemporal, ziceți-i cum sunteți obișnuiți... N-are importanță ce a zis, atunci mi-am dat seama că eu nu aveam în față lucrarea, ci scriam ce îmi trecea mie prin cap, fără vreo legătură cu materia la care dădeam lucrare. Am întrebat pe cineva din fața mea și mi-a zis încet - Maro! Am dedus că fie n-am înțeles eu bine, fie mi-a zis greșit. Trebuia să fie vorba despre Maroc și asta trebuia să fie lecția de geografie sau istorie la care dădeam lucrare. În acest timp profesoara a ieșit din clasă, deci era un caz rarisim când puteam să luăm o notă mare. Colega din fața mea scrisese pe hârtie așa: Maroc este capitala Algeriei. În spaima mea era să scriu asta, dar rotițele din cap începeau să se învârtă, visul probabil se cam destrăma și n-am scris asta. Oricum pentru un vis începeam să devin suspect de lucidă pentru mine. N-am mai avut un vis în care să mă simt lucidă. Mă străduiam să scriu în lucrare ceva care să știu eu că e corect, nu să copiez greșelile altora. A, nici hârtie n-am găsit. Am cotrobăit prin geantă, să găsesc un caiet din care să pot rupe o foaie dublă de la mijloc. N-am găsit, deși mi se păruse că era unul. Am rupt o foaie, cam strâmb, apoi mi-am dat seama că nu era complet albă cum am crezut. Pe o parte scria tot Lucrare de control, cu altă dată și cred că era numele meu, nu am văzut bine, logic era să fie numele de domnișoară.
Cam atât a fost visul. După ce m-am trezit am sesizat că visul poate avea niște conotații interesante, cum am scris la început, dar acum când am revenit în cameră, îmi dau seama tot mai bine cât de mult se adaptează visul la felul cum suntem noi inconștienți față de lumea înconjurătoare. Am fost și eu multă vreme așa, nici acum nu pot să spun că sunt conștientă 100%. Ori ce-o fi însemnând asta... când aflu o să vă spun. Vă dați seama? Trăim o vreme preocupați de cine știe ce lucruri... stăm în bula noastră, nu vedem dincolo de niște limite. Școala, serviciu, familie, și probleme legate strict de asta. Orice și oricine se poate băga în treaba asta și să ne deruteze, precum colegul meu din vis. Pentru că nu știm și nu ne interesează. Apoi ne trezim oarecât... ne uităm buimaci și nu știm ce e bine. În dreapta noastră e cineva la fel de buimac... în stânga e cineva încă inconștient, adormit. Trebuie să mergem mai departe, să căutăm. Am devenit conștienți că ceva ne scapă. Ne fuge pământul de sub picioare. Ce e de făcut? Păi visul se termină aici. E de dezgropat intuiția proprie, discernământul și se poate! În noi găsim răspunsurile. Avem rațiune, avem acea conștiință adormită care poate fi trezită și pusă la lucru. Trecând fiecare idee prin filtrul conștiinței noastre și poate prin ceea ce numim bun simț, e perfect posibil să știm ce avem de făcut.
Vă doresc succes!

Vă sugerez un post nou de radio, nou-nouț! Un radio al patrioților români!
http://radioqanon.asculta.live:8000/listei.pls